Back to top

ANIMALE SALBATICE

VIPERA 

La un anumit moment al vieţii poţi fi victima unei muşcături de şarpe, iar în afară de clasicul apel la 112, în acel moment este bine să ştii foarte bine cum trebuie să reacţionezi pentru a evita un sfârşit tragic.

Dacă eşti muşcat de viperă, trebuie să ştii că poţi muri în cinci ore, prin sufocare, dar decesul în astfel de cazuri survine rar. Un motiv este dat de faptul că mai mult de jumătate din muşcăturile de viperă sunt „uscate” fără inoculare de venin.

Simptomele muşcăturii de viperă sunt următoarele:
– durere acută
– umflarea zonei afectate
– una sau două urme de înţepătură
– semiiconştienţă
– decolorarea sau colorarea în violet sau negru a pielii din zona în care a pătruns veninul şi necrozarea ţesuturilor
– senzaţie de greaţă, vomă, tulburări de vedere, dificultăţi de respiraţie, transpiraţie excesivă, dureri abdominale, sete, anxietate şi posibilă pierdere a cunoştinţei

Ce măsuri de prim ajutor pot fi acordate:

Ideal ar fi ca victima să ajungă la un medic cât mai repede posibil, singurul tratament eficient fiind o doză de antivenin. După ce aţi sunat la 112, verificaţi dacă unitatea de prim ajutor are pe stoc ser antivenin.
Poziţionaţi victima într-o poziţie culcată, cu capul şi bustul puţin ridicate şi locul muşcăturii poziţionat sub nivelul inimii. Activitatea fizică trebuie să fie cât mai redusă cu putinţă, pentru a putea avea un puls cât mai scăzut.
Se va curăţa rana cu apă şi săpun sau cu şerveţele antiseptice din trusa de prim ajutor. Se vor elimina orice bijuterii sau alte elemente strânse pe corp (curele, bretele), pentru că în caz de reacţii adverse la venin, cum ar fi umflături de tip şoc anafilactic, hainele şi accesoriile vor pune probleme serioase la îndepărtare.
Se asigură confortul termic şi, dacă este posibil, se administrează oxigen. Monitorizeaza semnelor vitale ale victimei (n.r. pulsul şi respiraţia) se va face în permanenţă. Trasează marginea zonei umflate la fiecare 15 minute cu un pix pentru a ajuta doctorii să judece gradul de expunere la venin.

Ce NU trebuie să faci:

NU încerca să tai de-a lungul urmelor de colţi şi nu suge sângele cu venin, pentru că acesta se răspândeşte atât de repede încât nu vei avea ocazia să extragi prea mult.
O tăietură în piele nu creează decât o rană urâtă şi creşte riscul de infectare, cu niciun beneficiu medical real.
NU se aplică un dispozitiv de aspiraţie decât de către cadre medicale.
NU se aplică un garou, pentru că dacă veninul rămâne concentrat în jurul muşcăturii, acesta va distruge rapid celulele, dar dacă îi este permis să se răspândească, toxinele se vor dilua şi se va reduce riscul de leziune a ţesuturilor.
NU se aplică gheaţă sau obiecte reci, pentru că extragerea prin aspiraţie a veninului poate fi serios îngreunată de răcirea puternică a zonei.
NU se va folosi ser antivenin ca măsură de prim ajutor pe teren, din cauză că multe persoane au diferite alergii şi pot avea un şoc anafilactic.
NU se vor consuma băuturi alcoolice, cafea şi stimulente.

Ursul.

In mod normal nu ataca decat daca este provocat. Daca l-ati zarit, evitati sa-i faceti poze sau sa-l hraniti, este totusi animal salbatic si nu se stie cum va reactiona. De regula, cel mai bine este sa preveniti intalnirea. In zone cu poteca prin padure, e bine sa inaintam semnalandu-ne mereu prezenta. Cand il vedem, ne oprim si ne indepartam spre lateral sau inapoi, dar nu in fuga ! Miscarile bruste pot fi apreciate de urs ca vrem sa-l atacam. !
Pozitia “mortului” nu este indicata, insa daca sunteti pusi fata in fata, stati pe spate ghemuit pentru a ii demonstra ca nu reprezentati un pericol pentru el. Oricum teoria ramane teorie si practica practica ceea ce conteaza e sa nu va panicati si sa ganditi la rece intreaga situatie.

Lupul– este asemanator unui caine lup, are o talie medie si o culoare cenusie. Simturile sale sunt excelente, auzind de 6 ori mai bine ca omul.

Lupii nu ataca decat omul ranit sau cazut la pamant ! Il insotesc si asteapta sa cada ! Altfel, nu prea intra in contact cu omul, preferand sa il evite pe acesta de cele mai multe ori. Acest animal nu reprezinta un pericol real pentru montaniarzi.

Contrar celor ce se povestesc si scriu despre ursi si lupi periculosi, adevarul este altul: ursii si lupii nu sunt un pericol major pentru cei care merg pe munte. Animalele stiu ca oamenii sunt un pericol pentru ele si evita la randul lor intalnirile cu omul.

Mistretul.

Oriunde este hrana si adapost incepand de la Delta Dunarii pana la padurile alpine, mistretul este prezent. Cele mai mari densitati se intalnesc in zona colinara si in luncile raurilor. Mirosul si auzul sunt foarte fine, insa vederea este defectuoasa. Asa ca daca vedeti un mistret alergand spre voi stati nemiscat, iar atunci cand se apropie destul de mult, va dati mai incolo, pentru ca lui ii este foarte greu sa se intoarca si sa va detecteze.

Cainii de la stana–pot deveni foarte agresivi , in special noaptea, deoarece ei sunt antrenati sa apere domeniul si sa anunte ciobanii de pericole montane. Incercati sa evitati pe cat posibil sa fiti muscat de un astfel de caine pentru ca acestia intra in contact cu tot felul de hoituri ce poarta diverse boli. Recomandabil este sa treceti la o distanta de cel putin 50 de metri departare de stana, iar in cazul in care ati nimerit in apropierea ei inarmati-va cu un bat care sa va fie de folos atunci cand sunteti atacat. Nu dati dovada de slabiciune si mai ales nu fugiti. Grupati-va, stati spate in spate, asezati-va rucsacii la cativa metri in fata si scoateti cat mai multe zgomote. Faceti-va auziti astfel incat ciobanii sa vina in ajutorul vostru.

Din punctul meu de vedere cainii de stana sunt printre cele mai periculoase animale pe care le putem intalni pe munte, insa daca situatia este tratata cu calm si intelepciune, putem scapa usor de atacul lor.